Separat de protectia oferita de catre Codul Penal in ce priveste infractiunile reglementate de catre acesta din urma si care protejeaza personalul medical, legea nr. 95/2006 privind reforma sanatatii reglementeaza, in mod special, o protectie speciala personalului medical:
Art. 4611:
(1) Amenintarea savarsita nemijlocit ori prin mijloace de comunicare directa contra unui medic, asistent medical, sofer de autosanitara, ambulantier sau oricarui alt fel de personal din sistemul sanitar, aflat in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Lovirea sau orice acte de violenta savarsite impotriva persoanelor prevazute la alin. (1), aflate in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.
(3) Vatamarea corporala savarsita impotriva persoanelor prevăzute la alin. (1), aflate in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exerciţiul functiunii, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 6 ani.
(4) Vatamarea corporala grava savarsita impotriva persoanelor prevazute la alin. (1), aflate in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani.
Prin urmare, protectia speciala priveste cazurile in care personalul medical:
– este supus unei amenintari, direct sau indirect;
– este victima unei loviri sau alt act de violenta;
– a suferit o vatamare corporala sau o vatamare corporala grava.
Trebuie precizat ca aceste infractiuni speciale isi produc efectele doar daca savarsirea infractiunilor s-a intreprins impotriva unui personal medical aflat in functiune sau pentru fapte indeplinite in timpul functiunii de catre personalul medical. In caz contrar, se vor aplica dispozitiile prevazute de Codul Penal.
https://www.cbarcan.ro/wp-content/uploads/2015/01/logo-transparent.png00Cristian Barcanhttps://www.cbarcan.ro/wp-content/uploads/2015/01/logo-transparent.pngCristian Barcan2015-01-08 11:04:082019-02-17 15:48:40Protectia penala speciala a Personalului Medical
Legislatia actuala, in ce priveste malpraxisul medical, prevede ca personalul medical poate fi tras la raspundere:
– administrativ, in interiorul profesiei, de catre Colegiul Medicilor, Ordinul Asistentilor sau alta forma de organizare a personalului medical din care cel vinovat (sau prezumat vinovat) face parte;
– civil, prin intermediul unei actiuni civile ce se bazeaza pe o raspundere delictuala;
– penal, pentru savarsirea unei infractiuni.
Desigur, ca nu trebuie ignorata nici Comisia de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis, constituita la nivelul autoritatilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, care conform Legii nr. 96/2006 privind reforma sanatatii, poate stabili pritr-o decizie daca intr-o cauza a fost sau nu o situatie de malpraxis.
Fiecare forma de tragere la raspundere are avantajele si dezavantajele ei. Astfel, cu titlu de exemplu, in ce priveste raspunderea in interiorul profesiei, trebuie mentionat ca pe aceasta metoda nu se poate stabili acordarea sau nu a unor despagubiri morale sau materiale. Tot cu titlu de exemplu, in ce priveste calea civila, trebuie precizat ca o actiune civila trebuie timbrata in raport cu valoarea totala a despagubirilor, materiale sau morale, solicitate. Pe de alta parte, tragerea la raspundere pe cale penala presupune o perioada mai lunga de timp pana la stabilirea unui verdict final.
Indiferent de calea aleasa sau de riscul tragerii la raspundere pe o cale sau alta, indicat este sa se cerceteze situatia concreta in sine pentru a determina care ar putea fi consecintele la care ar putea fi suspus personalul medical vizat.
https://www.cbarcan.ro/wp-content/uploads/2015/01/logo-transparent.png00Cristian Barcanhttps://www.cbarcan.ro/wp-content/uploads/2015/01/logo-transparent.pngCristian Barcan2014-12-24 13:39:532019-02-17 15:48:46Tipuri de raspundere a Personalului Medical
In ce priveste acest subiect, trebuie sa avem in vedere, ca temei juridic principal, legea pacientului – 46/2003. Aceaste lege prevede expres in cuprinsul sau doua aspecte importante in ce priveste actele medicale:
1. Pacientul are dreptul sa solicite si sa primeasca, la externare, un rezumat scris al investigatiilor, diagnosticului, tratamentului si ingrijirilor acordate pe perioada spitalizarii.
2. Pacientul are acces la datele medicale personale.
Prin urmare, unui pacient sau fost pacient nu i se poate refuza dreptul de a intra in posesia datelor medicale sau dreptul de a i se comunica aceste date medicale.
Totusi, ce se intampla in cazul in care pacientul este decedat? Are familia dreptul la datele medicale?
In astfel de cazuri, desi legea prevede expres ca doar pacientul are acces la datele medicale si nu familia sau apropiatii sai, nu trebuie ignorat art. 22 care prevede ca ˝informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai in cazul in care pacientul isi da consimtamantul explicit sau daca legea o cere in mod expres˝. Astfel, indiferent de forma legala pe care ar folosi-o mostenitorii pentru sesizarea unui eventual caz de malpraxis, legea impune comunicarea actelor medicale ale pacientului.
Ce se intampla daca pacientului nu i se respecta acest drept?
Legea este destul de clara si prevede ca nerespectarea de catre personalul medico-sanitar a acestui drept atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, conform prevederilor legale.
https://www.cbarcan.ro/wp-content/uploads/2015/01/logo-transparent.png00Cristian Barcanhttps://www.cbarcan.ro/wp-content/uploads/2015/01/logo-transparent.pngCristian Barcan2014-11-26 12:26:022019-02-17 15:48:51Accesul pacientului la actele medicale
Protectia penala speciala a Personalului Medical
/în Malpraxis Medical /de Cristian BarcanSeparat de protectia oferita de catre Codul Penal in ce priveste infractiunile reglementate de catre acesta din urma si care protejeaza personalul medical, legea nr. 95/2006 privind reforma sanatatii reglementeaza, in mod special, o protectie speciala personalului medical:
Art. 4611:
(1) Amenintarea savarsita nemijlocit ori prin mijloace de comunicare directa contra unui medic, asistent medical, sofer de autosanitara, ambulantier sau oricarui alt fel de personal din sistemul sanitar, aflat in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Lovirea sau orice acte de violenta savarsite impotriva persoanelor prevazute la alin. (1), aflate in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.
(3) Vatamarea corporala savarsita impotriva persoanelor prevăzute la alin. (1), aflate in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exerciţiul functiunii, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 6 ani.
(4) Vatamarea corporala grava savarsita impotriva persoanelor prevazute la alin. (1), aflate in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani.
Prin urmare, protectia speciala priveste cazurile in care personalul medical:
– este supus unei amenintari, direct sau indirect;
– este victima unei loviri sau alt act de violenta;
– a suferit o vatamare corporala sau o vatamare corporala grava.
Trebuie precizat ca aceste infractiuni speciale isi produc efectele doar daca savarsirea infractiunilor s-a intreprins impotriva unui personal medical aflat in functiune sau pentru fapte indeplinite in timpul functiunii de catre personalul medical. In caz contrar, se vor aplica dispozitiile prevazute de Codul Penal.
Tipuri de raspundere a Personalului Medical
/în Malpraxis Medical /de Cristian BarcanLegislatia actuala, in ce priveste malpraxisul medical, prevede ca personalul medical poate fi tras la raspundere:
– administrativ, in interiorul profesiei, de catre Colegiul Medicilor, Ordinul Asistentilor sau alta forma de organizare a personalului medical din care cel vinovat (sau prezumat vinovat) face parte;
– civil, prin intermediul unei actiuni civile ce se bazeaza pe o raspundere delictuala;
– penal, pentru savarsirea unei infractiuni.
Desigur, ca nu trebuie ignorata nici Comisia de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis, constituita la nivelul autoritatilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, care conform Legii nr. 96/2006 privind reforma sanatatii, poate stabili pritr-o decizie daca intr-o cauza a fost sau nu o situatie de malpraxis.
Fiecare forma de tragere la raspundere are avantajele si dezavantajele ei. Astfel, cu titlu de exemplu, in ce priveste raspunderea in interiorul profesiei, trebuie mentionat ca pe aceasta metoda nu se poate stabili acordarea sau nu a unor despagubiri morale sau materiale. Tot cu titlu de exemplu, in ce priveste calea civila, trebuie precizat ca o actiune civila trebuie timbrata in raport cu valoarea totala a despagubirilor, materiale sau morale, solicitate. Pe de alta parte, tragerea la raspundere pe cale penala presupune o perioada mai lunga de timp pana la stabilirea unui verdict final.
Indiferent de calea aleasa sau de riscul tragerii la raspundere pe o cale sau alta, indicat este sa se cerceteze situatia concreta in sine pentru a determina care ar putea fi consecintele la care ar putea fi suspus personalul medical vizat.
Accesul pacientului la actele medicale
/în Malpraxis Medical /de Cristian BarcanIn ce priveste acest subiect, trebuie sa avem in vedere, ca temei juridic principal, legea pacientului – 46/2003. Aceaste lege prevede expres in cuprinsul sau doua aspecte importante in ce priveste actele medicale:
1. Pacientul are dreptul sa solicite si sa primeasca, la externare, un rezumat scris al investigatiilor, diagnosticului, tratamentului si ingrijirilor acordate pe perioada spitalizarii.
2. Pacientul are acces la datele medicale personale.
Prin urmare, unui pacient sau fost pacient nu i se poate refuza dreptul de a intra in posesia datelor medicale sau dreptul de a i se comunica aceste date medicale.
Totusi, ce se intampla in cazul in care pacientul este decedat? Are familia dreptul la datele medicale?
In astfel de cazuri, desi legea prevede expres ca doar pacientul are acces la datele medicale si nu familia sau apropiatii sai, nu trebuie ignorat art. 22 care prevede ca ˝informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai in cazul in care pacientul isi da consimtamantul explicit sau daca legea o cere in mod expres˝. Astfel, indiferent de forma legala pe care ar folosi-o mostenitorii pentru sesizarea unui eventual caz de malpraxis, legea impune comunicarea actelor medicale ale pacientului.
Ce se intampla daca pacientului nu i se respecta acest drept?
Legea este destul de clara si prevede ca nerespectarea de catre personalul medico-sanitar a acestui drept atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, conform prevederilor legale.